Despre logopedie: Interviu cu Ana-Daniela Dumitriu, logoped în cadrul proiectului „Investim în Educația Incluzivă!”

În cadrului proiectului „Investim în Educația Incluzivă!” copiii și tineri cu risc de abandon școlar și cerințe educaționale speciale beneficiază de un pachet intregrat de servicii, menite să crească gradul de participare școlară și socială: logopedie, derulare activități de timp liber și dezvoltare personală, consiliere și orientare profesională, servicii psihopedagogice, activități de sprijin educațional, acordare servicii sociale și intervenție în situații de criză pentru copii/tineri și pentru părinți. Toate aceste servicii sunt oferite gratuit beneficiarilor din grupul țintă din patru comunităti – Miroslava, Corneși, Horlești – jud. Iași și mun. Botoșani.

De când am început acordarea serviciior de logoterapie, interesul pentru acest tip de serviciu a fost ridicat. Dificultățile de limbaj și comunicare sunt frecvente la copiii din aceste comunități și un factor major care contribuie la riscul de abandon școlar. Ne bucurăm că am început să vedem deja rezultate și să îi vedem pe acești copiii că vin cu drag la terapie, în cadrul centrelor educaționale – spații dedicate, amenajate ca parte a proiectului, în sediile școlilor implicate în proiect.

Pentru că primim foarte multe întrebări, de la părinții și profesorii acestor copii, legate de logopedie, vă oferim mai jos răspunsurile avizate ale Anei Dumitriu, logoped în cadru proiectului. Ana are o experiență de peste 10 ani ca logoped, a profesat în cadrul unui cabinet particular, în cadrul unei școli rurale și în cadrului propriului cabinet. De la începutul anului 2021 a ales să își aducă contribuția și expertiza în cadrul ADV România, fiind angajată și ca expert recrutare grup țintă în cadrul proiectului.

Despre logopedie – de la A la Z: Interviu cu Ana-Daniela Dumitriu

Ce presupune o ședință de logopedie?

Ședința de logopedie este un proces foarte complex, ce presupune  stimularea  apariției și dezvoltării limbajului,  identificarea  și recuperarea dificultăților de pronunție sau a tulburarilor de vorbire a copiilor incepând cu vârsta de 3 ani și jumătate.

Inițial, logopedul  face o evaluare a limbajului copilului, în urma căreia se pune un diagnostic logopedic, se face un plan de intervenție personalizat în funcție de nevoile copilului și se stabilește, împreună cu părintele, un program de lucru, apoi se trece la intervenția logopedică propriu-zisă.

Ședințele logopedice conțin exerciții specifice fiecărei tulburări: exerciții ale aparatului fonoarticulator, pronunția de silabe, cuvinte, propoziții, poezii, cântece, ghicitori, povestire după imagini, implicarea copilului in jocuri care dezvoltă atenția, inteligența, memoria și stimulează reacțiile verbale.

În cazul nostru, aceste ședințe de logopedie trebuie să fie cât mai variate  și mai distractive, pentru ca beneficiarii noștrii (copii cu cerințe educaționale speciale, copii ce provin din medii dezavantajate, ce riscă să abandoneze școala)  să vină cu drag, să stabilim relații cât mai fructuaose cu ei  și astfel să corectăm ușor, prin joacă  tulburările întâlnite.

Cine are nevoie de logopedie și cum se stabilește acest lucru?

În calitate de părinte, observăm copilul în toate activitățile pe care acesta le întreprinde și observăm cu ușurință dacă  acesta întâmpină probleme în vorbire, sub orice formă ar fi acestea: omite, deformează, înlocuiește, inversează unul sau mai multe sunete; când pronunță un sunet  corect izolat, însă atunci când se află într-o silabă sau un cuvânt este pronunțat incorect; când  copilul prezintă un limbaj neinteligibil din cauza omisiunilor sau înlocuirii sunetelor. În aceste cazuri este clar că trebuie să ne adresăm unui specialist. O evaluare va stabili dacă copilul are sau nu nevoie de logopedie .

În cât în timp se observă progresul? Minim, maxim. Care este frecvența optimă a ședințelor? Povestește un caz concret din experiența ta practică.

Terapia logopedică poate dura de la câteva săptămâni la câțiva ani, în funcție de natura problemei. În urma unei evaluări, logopedul va putea realiza o estimare asupra duratei intervenției logopedice, însă țin să precizez că munca logopedului este în zadar , dacă nu se continuă acasă, oricât ar veni copilul la logoped.

Am avut cazuri unde părinții  veneau la mine și îmi spuneau că vor să ,,le fac bine copilul,, cât mai repede că dacă nu vorbește repede nu îl poate da la școală – nu trece testarea.

Un caz cu care eu mă măndresc, este cazul lui Andrei de 4 ani (atunci când a pășit la mine în cabinet) nu vorbea deloc, iar după  multă muncă  de lămurire cu bunicii, care erau sceptici din cauza vârstei mele, cu părinții și copilul, multe lacrimi  de frustrare atât din partea copilului, cât și a noastră a adulților, după un an de muncă, cu o frecvență de 2 ori pe săptămână am reușit să îndeplinim dorința părinților- Andrei a reușit să  vorbească corect.            

Acum, când mă întâlnesc cu părinții, glumim și spun că o să-l aducă pe Andrei la mine ,,ca să îl fac să tacă”. Pot spune că sunt mândră de munca mea și mi-aș dori să întâlnesc mereu copii cum este Andrei, părinți ca părinții lui Andrei, care nu s-au dat bătuți nici o secundă și bunici ca cei ai lui Andrei, care să înțeleagă  cât de important este să colaborâm și că doar împreună reușim .

Ce factori influențează succesul terapiei? Ce pattern-uri ai observat la cei care au avut un progres rapid? Ce pattern-uri ai observat la cei care au avut un progres mai lent?

Logopedia poate fi dificilă pentru unii copii, iar progresul poate fi lent și frustrant, după cum vă spuneam mai devreme în cazul lui Andrei. Însă  chiar dacă este dificil, perseverența a fost factorul care a influențat reușita.

De asemenea, eu consider că este important și insist foarte mult să se exerseze vorbirea și ascultarea la domiciliu între vizitele de logopedie. Progresul se poate observa de la o ședință la alta dacă se lucrează și acasă, copilul  vine încântat  și  prinde curaj, lucrează mult mai bine, părintele este mulțumit.

În caz contrar, dacă lasăm totul în spatele specialistului și a copilului, progresul întîrzie să apară, apar frustrări și în cazul părintelui și a copilului, lucrul este mult îngreunat. Am avut și astfel de cazuri, unde munca nu era continuată acasă și copilul  venea de dragul meu la ședințele de logopedie. Copilul s-a recuperat , insă foarte greu . Ceea ce putea  fi recuperate în maxim 3 luni a durat mai bine de 1 an.

De asemenea este foarte important și frecvența cu care se merge la logoped. Dacă s-a stabilit ca programul să fie de 2 ori pe săptămână, iar părintele aduce copilul o singură dată și atunci „cu tema nefăcută”  progresul, de asemenea, va întârzia să apară.

Ce îți place cel mai mult la această activitate?

În general îmi place lucru cu omul, de aceea am și ales acest domeniu. Această activitate – de logopedie, mi-a adus multe satisfacții prin cazurile pe care le-am avut, și văzând că am reușit să ajut mai mulți copii, că aceștia au făcut pași mari în viața lor, îmi place să cred că am avut și eu un mic aport. Mulțumirea sufletească este și atunci când ne întâlnim  și copiii își amintesc de mine și acel simplu ,”Mulțumesc” pentru mine contează  enorm.

Cum se schimbă copiii în urma sesiunilor de logopedie?

Schimbările sunt majore. Pe lângă faptul că vorbește mai clar, copilul capătă  încredere în forțele proprii, scapă de frustrările acumulate, învăță să scrie  corect, își imbunătățește abilitățile de citire, de înțelegere, se maturizează.

Închipuiti-vă cazul lui Andrei, dacă acesta ajungea la școală, se descurca? Bineînțeles că nu. Interveneau frustrările, problemele în acumularea informațiilor, performanța scăzută și până la urmă abandonul școlar, iar de aici tristețe, depresie etc.

Au fost cazuri în care nu s-au înregistrat deloc progrese? Dacă da, de ce crezi că s-a întamplat acest lucru?

Am avut un singur caz în care nu s-a înregistrat progres, dar nu  a fost din cauza copilului, ci din cauza că mama uita să aducă copilul la ședițele de logopedie. Frecvența a fost foarte slabă. Mama lucra acasă, însă venea o data la 3 – 4 săptămâni și am fost nevoită să o îndrum spre un alt logoped.

Cum pot părinții să-și ajute copilul în acest proces? Ce atitudine trebuie să adopte față de copil? Ce activități, exerciții concrete le recomanzi?

Părinții sunt  un factor foarte important în acest proces. Gândiți-vă că un copil vine la logoped, unde stă 1 oră, în rest (23 ore) este la grădiniță/școală și acasă. Dacă părintele nu lucrează acasă cu copilul nu vedem progrese. Eu le cer părinților să vină la prima ședință cu un caiet și apoi le explic pentru ce este acesta – teme pentru acasă, atât pentru copil, cât și pentru părinte.  Învăț părintele să fie, la rândul său,  logopedul de acasă, scriind absolut tot ce lucrez eu la cabinet cu copilul în timpul orei, iar el să exerseze acasă. Acolo unde este nevoie de lucru suplimentar, precizez atunci când vine să ia copilul.  Îi sfătuiesc mereu să aibă răbdare și să fie fermi/ serioși atunci când lucrează cu copilul, să corecteze copilul de câte ori este nevoie chiar dacă acesta protestează. Rezultatul final este important.

Cum ar trebuie să comunice profesorii cu copiii care au dificultăți de vorbire și limbaj? Cum se pot implica ei astfel încât recuperarea să fie mai rapidă și de impact?

Cadrele didactice de asemenea sunt foarte importante în procesul de recuperare a copilului din punct de vedere logopedic. Acestea trebuie înștiințate de către părinte că  preșcolarul/elevul merge la ore de logopedie și ce anume se lucrează la aceste ședințe, pentru  a se continua munca și recuperarea să se poată face mai repede.

De cele mai multe ori, chiar aceste cadre didactice- educatoare/învățători /învățătoare observă tulburările de limbaj la copii și îndrumă părintele către un logoped. Întotdeauna am avut o colaborare foarte strânsă cu cadrele didactice.

Mai este ceva ce ai dori să adaugi?

Mi-aș dori ca astfel de proiecte, precum cel la care lucrez acum „Investim în educația incluzivă!”, să cuprindă cât mai multe școli. Sunt foarte mulți copii care au nevoie de specialiști, dar care nu își perimit să ajună la un psiholog, la un logoped, la un consilier școlar, la un asistent social. Toate acestea costă, iar mulți provin din familii dezavantajate și nu își permit, dar ei  merită o mână de ajutor, sunt tot copii și ei și merită o copilărie fără frustrări. Sunt deajuns problemele financiare cu care se confruntă, pentru a se mai confrunta și cu performanțe scăzute, frustrări,  depresii etc, lucruri care nu sunt specific vârstei lor.

Toți copiii sunt egali și toți merită ce este mai bun, iar dacă noi ADV, putem să  întindem o mână pentru ei, o facem cu mare căldură și pentru acest lucru trebuie să mulțumim omului din umbră, care mereu  găsește idei mărețe pentru cei aflați la nevoie –  Angela Achiței.

Mii de mulțumiri Angelei și echipei ADV, pentru că mi-a dat oportunitatea să lucrez în cadrul acestui proiect și să mă dezvolt frumos alături de ei .